"Educaţia" musulmană cu lanţuri
O simplă imagine, fără niciun comentar, dintr-o şcoală musulmană din Bangladeş

 

Copiii, mingea de joc a sionismului
O ideologie îşi abuzează şi periclitează până si proprii copii

03.2008. Nu de mult, Sarkozy Preşedintele Franţei, în avântul său de implementare a principiilor sioniste în Franţa şi UE, dădea indicaţii preţioase despre cum trebuie întărit cultul minorităţii, un cult care este deja foarte puternic prezent în toate instituţiile şi mediile republicane. Opinia prezidenţială este că şcolile franceze trebuie să..." adopteze" câte un copil decedat, şi nu oricare ci numai dintre acei copii evrei care au căzut victimă politicii fasciste de nimicire fizică, o practică foarte uzuală în ţările căzute sub influenţă germană în anii celui de-al II-lea război mondial, inclusiv teritoriul francez al republicii Vichy (1940-1944). Ciudata iniţiativă care îmbină cultul minorităţii cu cel al morţii, a fost repudiată atţt de întreaga clasa politică cât şi de responsabilii din instituţiile de educaţie franceze, inclusiv de către cei de origine evreiască, însă -democraţie încoace transparenţă încolo- chestiunea nu eîncă definitiv închisă. La rândul nostru ne abţinem de la orice comentariu, asta din respect pentru toţi copiii lumii care au fost şi mai sunt încă jertfiţi pe altarul politicului. Dumnezeu să-i aibă în pază pe aceşti îngeri şi să-Şi arate dreptatea Sa cu toţi acei responsabili de asemenea atrocităţi perverse, care ne descalifică de la calitatea de om.

Tratament special pentru minorităţi
Prieten arcadaş blond facem şcoli trimitem turc mult

02.2008. Prim ministrul turc Erdogan viziteză RFG-ul unde cere... mai multe şcoli turceşti. Turcii constituie azi cea mai importantă minoritate din RF Germania. Conform statisticilor, turrcii au cele mai proaste performanţe şcolare, aceştia nereuşind să atingă nici măcar obiectivele modeste ale şcolilor elementare. În acest context se înţelege demersul lui Erdogan deoarece tradiţional, turcii nu au niciun fel de perspective profesionale în dinamica dar extrem de rasista societate germană. Nemţii, ca de obicei, sunt politicoşi, zâmbesc, promit... dar foarte probabil nu vor face nimic pentru Erdogan, aşa că turcii nu vor scăpa de tradiţionala mătură sau lopată şi de sentimentul de frustrare materială şi socială.

Când ura devine scopul educaţiei
Abuzuri în sistemul musulman de educaţie
În ziarul saudian El-Watan jurnalistul Halima Muzaffartrage un semnal de alarmă despre abuzurile care au loc în şcolile de fete. Nu, nu ecazul de abuz sexual, aşa cum cititorul s-ar putea foarte bine aştepta din partea unor instituţii occidentale, inclusiv celor româneşti. Nu. E vorba de un abuz la fel de josnic şi anume de teorizarea şi întipărirea în capul copiilor a spectrului morţii şi a distrugerii, pornind de la cele mai fragede vârste. Profesorii sperie efectiv copilele prin descrierea obsesivă, cu lux de amânunte a procesului de moarte şi a efectelor fizice post-mortem, cu tot tacâmul, inclusiv viermăraia aferentă. Apoi mai invită, spre prezentare, nişte spălătoare de cadavre şi bocitoare, care învaţă fetele cum să spele morţii şi cum să bocească...Efectul "educativ"?

Copilele sunt chinuite de coşmaruri şi se trezesc noaptea plângând de frică. Ciudat, dacă nu chiar oribil, ce fel de fond emoţional vor aceste şcoli să producă. Este oare intenţia profesorilor de a pregăti fetele pentru ororile războiului, sau doresc a le "întări" (desensibiliza) pentru a se arunca ca terorişti în braţele morţii, fără frică şi regrete? Înţelegem toată ura şi încordarea colosală datorată politicii sioniste sau a lăcomiei după aurul negru, care întunecă azi minţile celor mari.
Dacă înţelegem ura, nu trebuie să o şi acceptăm şi mai puţin să o dăm mai departe prin "educaţie"! Considerentele "religioase" în spatele cărora se ascund aceşti profesori nu scuză acest abuz. E un lucru la fel de oribil precum sexualizarea şi pervertirea copiilor din occident, care de pe la vărsta de 5 ani aud basme care au happy end şi se termină cu fraze de genul "Iar apoi prinţul şi prinţul s-au luat de mână, s-au căsăstorit şi au trăit împreună fericiţi până la adânci batrăneţi" (Caz real din Occident!).

În această situaţie, care e superioritatea civilizatorică sau religioasă -mereu invocată în acest sordid război între civilizaţii- care ar justifica măcar un singur act, un episoduleţ, un glonte măcar, consumat în marea încrâncenare a urii? Unde nu găseşti valori reale nu e vorba de luptă, e un măcel de dragul măcelului, iar educaţia pare să fie prima care se duce pe râpă... Lăsaţi copiii să ne poată aduce o lume mai bună!! Acest ciudat cult musulman dă iară dovada că nu poate da mai departe Valori şi Adevăr demne de urmat. Aş dori ca măcar noi creştinii să stăm mai bine la acest capitol, dar se pare că ne-am retras în apatie şi resemnare...

Educaţia românească de azi

Un eşec răsunător şi un apus de popor

Sindromul desperados şi lipsa cruntă a educaţiei publice de calitate

Instituţiile republicane sunt cum sunt, caricaturale, mai mult creionate decât reale, în consecinţă ele nu se sinchisesc nici de chestiunea educaţiei publice naţionale. Autorităţile sunt iresponsabile şi nefuncţionale pentru că nu educă sensibil, modern şi corespunzător milioane de copii, uitându-i mai ales pe cei din mediul rural sărac şi pe cei din mahalalele urbelor. Aceşti copii cresc fără cele mai elementare noţiuni de civism şi mai ales fără perspectiva unei meserii care să le dea sens şi să-i hrănească decent în viaţa de adult.Milioane de aptitudini rămân nedescoperite, milioane de talente rămân neşlefuite. O crimă de proporţii în lupta LOR contra naţiunii române. Milioane de needucaţi sunt nu numai o pierdere colectivă colosală, inestimabilă în cifre, aceşti bieţi oameni fără o şansă în viaţă sunt dezrădăcinaţi şi imprăştiaţi ca pleava în toate vânturile. Legătura dintre educaţie şi actualul fenomen de desperados criminali sau de bieţi căpşunari e clar. Cei câţiva copii superdotaţi pe care republica îi plimbă în băţ pe la olimpiade, nu sunt reprezentativi nici pt. Romania nici pentru sistemul ei educaţional. Ei nu păcălesc pe nimeni atunci când se evaluează real potenţialul materiei cenuşii din România şi aceşti bieţi superdotaţi, încă închişi în spaţiul tradiţional al eşecului (a se citi Cioran) nu ţin loc de sistem educaţional; asta cu atât mai mult cu cât ei sigur vor pleca din România la prima ocazie mai bună. Există dezbateri dar ele sunt sterpe, sunt palavre, aşa cum se întâmplă etern la românii de azi. Ne mândrim aiurea, în asemenea dezbateri cu istoria noastră... Adevărat ţara a avut pe marele Haşdeu, un Heliade Rădulescu, dar ei sunt azi abstracţi şi practic inutili, ar fi mult mai folositor dacă actuala generaţie de mahări* şi academicieni ar citi atent scrieriile despre educaţie, inteligenţă şi aspectele profunde ale naturii umane ale lui Rudolf Steiner, pentru a reaşeza din temelii educaţia românească instituţionalizată, gratuită şi liberă... Rudolf Steiner este actualmente gânditorul cel mai profund, inegalat în ceea ce priveşte chestiunea educaţiei, el fu dotat cu o cunoaştere profundă şi asupra dezcătuşării unui potenţial uman încă de nebănuit, de care tocmai se întâmplă că am avea mare nevoie azi. Steiner ar trebui să devină noul nostru punct de referinţă în chestiunea educaţiei populare româneşti Mulţi părinţi - în mod intuitiv sau raţional- au sesizat calitatea proastă a educaţiei populare organizată de statul românesc şi îşi îndreaptă acum copiii spre şcolile întreţinute de către comunităţile mai civilizate de străini, sau spre cele religioase, mai ales către prestigioasele şi performantele şcoli catolice. O soluţie care e din păcate realistă numai pentru o mână de copii.

Dar n-am fi noi balcanici destul de n-am cârcoti împotriva educaţiei populare alternative şi funcţionale numai pentru că modelul e străin , adică nu-i chinuit şi siluit aiurea de câteva generaţii neaoşe. Rudolf Steiner este acuzat şi demolat actualmente de o parte a preoţimii noastre ortodoxe -în general de orientare BOR- pe motivul că ar fi un neosincretist, un adept al rozicrucianismului francmason de orientare OTO. OK. Să nuanţăm un pic. Steiner fu un om care - la fel ca alt punct dominant de reper sublim pe nume Rene Descartes- nu a negat niciodată Creştinismul, el s-a folosit liber de capacităţile sale intelectuale atât pentru a şti, precum acesta s-a folosit de capacităţile sale umane în laboriosul proces al cunoaşterii. A şti şi a cunoaşte sunt 2 naturi diferite, 2 faţete ale condiţiei umane, înrudite dar nu egale. Drumul cunoaşterii nu poate fi decât mistic.

Da, Steiner fu un gnostic -comparabil cu un alt mare întemeietor de şcoli, marele Haşdeu- dar el nu a vrut să fondeze şcoli de proseliţi, nu a propus o educaţie ideologică, una filosofică sau o anume amprentă religioasă, drumul către aceste importante decizii fiind lăsat părinţilor. Steiner s-a distanţat clar de ocultismul de care este acuzat în sistemul educaţional propus de el. Citiţi prelegerile sale adresate profesorilor. Personal nu văd unde sunt ereziile care pot argumenta demolarea sa, poate în afara invidiei provenită dintr-o suspectă castă de clerici ortodocşi care -cu toate că trăiesc în est- sunt supuşi 24/24 h mecanislmelor sociale, politice şi culturale apusene, mecanisme pe care nu le pricep şi deci nu le pot controla şi influenţa. Faptul însă că formule de educaţie steineriană sunt testate actualmente în clase paralele din scolile publice de stat din România, arată că suntem în faţa unui potenţial pedagogic serios, şi că nu toţi responsabilii sunt atinşi de orbire şi invidie. Metodele folosite de el în procesul cunoaşterii pot fi criticate, metodele noi bazate pe creativitate, imaginaţie, antimaterialism şi inteligenţă emoţională, care sunt unele dintre principiile steineriene propuse pentru educarea tineretului sunt un alt lucru, unul total diferit. Steiner a avut -ca tot omul om- o evoluţie spirituală şi profesională, care poate duce sau poate trece prin rătăciri din anumite puncte de vedere. Amestecatul lucrurilor de-a valma este de înţeles numai la o anumită pătură socială, dar devine foarte suspect la nivelul unui dialog intelectual.

Steiner fu un original, un croitor de noi drumuri care a stiut să păstreze atât rigoarea ştiinţifică - asta până acolo unde pătrunderea în dimensiuni subtile şi imateriale te poate lăsa- precum şi o ţinută morală impecabilă. Da, el a fost un catolic care s-a îndepărtat de practicile catolicismului, dar câţi dintre actualii ortodocşi români din România nu s-au îndepărtat de rădăcinile ortodoxe, fără a avea însă nici un fel de utilitate publică, nicio producţie de orice fel?! Aţi văzut câte nuanţe au citaţiile metafizice ale lui Eminescu!? Care popă pofteşte să ne zică ceva despre Eminescu să ridice mâna sus...

Ceea ce deranjează pe mulţi clerici nu este ceeea ce Rudolf Steiner a făcut personal ci ceea ce el ne propune concret, faptul că Steiner nu ne propune o educaţie publică care duce spre omul ciuntit, spre omul ciopârţit şi adaptat unui sistem, spoliat de multe capacităţi şi puteri pe care Dumnezeu i le-a dat la Creaţie. Educaţia noastră publică de azi este încă cea a omului ciuntit, abrutizat, materialist, debusolat, fără puterea unei judecăţi individuale sau a unui comportament social etic. Să lum din Steiner ceea ce este bun, nimic mai mult nimic mai puţin! Steiner, personal, nu a dus niciodată lipsă de inamici puternici, mai ales de soiul celor care au instaurat sisteme sociale bazate pe constrângere, cenzură şi terorism intelectual, lucru care vrea să zică ceva.

Fără dorinţa de a polemiza cu acei salariaţi BOR care interpreteză textele biblice, unii având argumente serioase, trebuie spus că Steiner a deschis noi perspective şi noi drumuri de sensibilizare şi educare, probate şi instituţionalizate prin şcolile Waldorf, pe când criticii ortodocşi, după o foarte lungă perioadă inertă de ruşinoasă coexistenţă şi colaborare abominabilă cu sistemul comunist, unde de educaţia lor s-a ocupat temeinic sistemul bolşevic, nu au produs şi nici nu ne propun azi, soluţii fezabile de educaţie generală aşa cum fac spre exemplu catolicii, care nici ei nu-l văd cu ochi prea buni pe Rudolf Steiner; clericii ortodocşi simt că au carenţe de tot felul, că legitimitatea, capacităţile şi onestitatea multora dintre ei constituie un capitol foarte spinos, chiar şi prestaţia profesorilor ortodocşi din clasele şcolilor republicane fiind submediocră, dată fiind moralitatea şi cunoştinţele biblice şubrede ale învăţăceilor români care ne ies pe porţi. Spiritul demolator e greu de înţeles în asemenea context. O educaţie generală românească de calitate -inclusiv una de natură autentic creştină, aşa cum o vrem- nu s-ar manifesta azi prin hoardele de infractori fără căpătâi care au invadat apusul.

Deci încotro ne orientăm? Evident spre... privatizare. Soluţiile elitist-corporatiste şi material capitaliste, spre care se îndreapta acum educaţia "naţională" sunt periculoase şi vor accentua problema celor ţinuţi afară fără drept de apel şi fără speranţe, o biată gloată de brute, sociopaţi potenţial periculoşi pentru concetăţeni, o problemă pentru străini, un factor de risc pentru viaţa profesională, pentru natură. Dar are sens să continui aici o listă despre ce poate produce prostia omenească?
Demontarea instituţiilor naţionale şi preconizata privatizare a educaţiei -de la grădiniţă la universitate- va lăsa pe mai departe milioane de români în voia prostiei şi pribegiei, cu toate consecinţele tragice umane si sociale. Dar greşesc, educaţia românească actuală nu e numai o "problemă" e o ruşine! O crimă la adresa existenţei noastre ca neam, întro lume din ce în ce mai câinosă!

Avem performanţe răsunătoare la olimpiade internaţionale de genul Matematică universitară "Europa de sudest" 2007... "Suntem cineva, noi şi soluţiile noastre" par să ne sugereze în imaginea de mai sus imprimeriile propagandei republicane care robotesc neîncetinit, dar ele nu pot ascunde realităţile tragice ale educaţiei publice româneşti. Un program educaţional primitiv şi neperformant, care nu acoperă nici pe departe necesităţile unui stat modern european, nici exigenţele unui sistem care reduce omul la simpla calitate de resursă umană de la care se aşteaptă performanţă. România are cadre formate din profesori depăşiţi, învechiţi, care au oroare de provincie şi oamenii ei simpli, sunt nemotivaţi, sunt răi, incapabili de relaţii umane oneste şi civilizate, care în plus mai sunt şi corupţi până în măduva oaselor. Oare unde altundeva în Europa poţi "reuşi" un examen nu prin performanţă ci datorită unui pumn de euro şi unei paporniţe de alimente? Oare unde în Europa copiii abandonaţi -de către românii degeneraţi- sunt mereu abuzaţi şi neglijaţi cu toate necesităţile lor inclusiv educaţia? Cine a cunoscut educatorii din grădiniţele, şcolile şi universităţile occidentale nu poate avea nici cel mai mic respect faţă de parodia educaţiei româneşti, nici faţă de diplomele traficate sau faţă de performanţele practice anemice, străvezi. Diplomele frumoase ale olimpiadelor nu pot parfuma mirosul de eşec republican şi din păcate nu pot nici face un miracol cu generaţiile de neciopliţi care au împânzit toată lumea! (Analiza e justă. Ultimul studiu mondial PISA, cu toată "grija" şi precauţiile luate de vajnicii republicani, pune Rep. România pe locul 46 -din 57 de ţări!- la educaţia ştiintifică, undeva departe, după Bulgaria, Uruguay, Turcia, Iordania şi Tailanda, bătând aproape la mustaţă Kirghistanul. Şi ca străjerii imbecilităţii să nu se agite acum degeaba mai adăugăm: o ţară fostă comunistă, Estonia conduce lotul internaţional de pe locul 5, "sechelele" nefiind aici un argument valabil, cinstit. Deci pe "geniala" prostie românească te poţi baza oricând, e o valoare republicană sigură...QED)

 

Irosirea de talente

Cazul unui olimpic naţional la matematică

Iată cum ajung unii superdotaţi precum cei exploataţi de propaganda republicană! Cazul trist al unui elev olimpic, facut praf de balamucul republican. Filmul este impropriu numit "Decadenţa unui geniu", titlul corect fiind probabil "Istoria tristă a unui om irosit de către un sistem dement şi impostor". Aici în occidentul civilizat, asemenea persoane au tot respectul şi mai ales au tot sprijinul imaginabil. În Romaniadă au o bancă în parc!