CURIERUL CONSERVATOR, o publicatie nonprofit si necenzurata
Manipulare media. Nr. revizie pagină: 27. .
Capitole media
. Prima pagina
. Internațional
. Antimondializare
. România
. Emigratia romana
. Manipulare media
. Educație
. Sănătate
. Ecologie
. Crestinismul nostru
. Știință
. Monarhia noastră
. Umor
. Papagalul Republican
. Imagini din România
. Pentru Demnitate
. Jurnalism necenzurat
. Știați că...
. Arhiva
. Legături Externe
. Redacția

Scutul Creștin Românesc

.
 
Initiative
. 
Sesizări


Căutare:
Mai căutați adevărul, sub fardul de-un deget și zâmbetul de plastic al prezentatorilor TV retardați?!
Get real!
 

Sătui de România țigănită?
Aici sunt resursele culturii pop civilizate!


Când schelălăitul manelelor și cârâitul muzicii populare debile de azi devine insuportabil, e nevoie urgentă de schimbare! Când palavragiii libidinoși de mahala se ventilează nonstop pe la televiziunile "românești" cretinizate, pericolul îndobitocirii generale devine iminent. Singura soluție care ne salvează materia cenușie: cultura civilizată, valoarea consacrată, stilul educat, rafinamentul și puterea de discernământ, proprii culturii occidentale. Aici câteva repere bunicele media.

Cultura românească căzută iremediabil pe mâna TV-ului cretinizant și a jagardelelor retardate?
 

Aici e noua medie alternativă, utilă și plăcută
 
Repere în cea de-a 7a artă

Cultura occidentală în curs rapid, dicționar filmografic de buzunar: Chiar și Hollywood poate, dacă vrea, să facă și altceva decât sminteală și filme B...

Producții film:

- La dolce vita 1960 Italia de Federico Fellini și Ennio Flaiano cu Marcello Mastroianni, Anouk Aimée, Anita Ekberg. Caz de anticipație genială, deja din 1960, a societății actuale și a lucrurilor ce sunt și celor ce vor veni.
- Midnight Cowboy 1969 SUA de John Schlesinger, Dustin Hoffman, Jon Voight. Când schimbarea și modernismul lumii artificiale își arată adevărata față și perfecta inutilitate.
- The Holes 1973 Franța de Pierre Tchernia cu Michel Serrault, Philippe Noiret, Michel Galabru. Film metaforă, despre "cauza" LOR. Nu întâmplător, poetul german Johann Wolfgang von Goethe a folosit imagini și metafore foarte similare celor ale lui Tchernia, pentru descrierea activității LOR: "Credem-mă, lumea noastră morală este subminată de tuneluri subterane, beciuri și galerii de canal, întocmai precum e cazul cu un oraș mai mare, asta fără ca cineva să se sinchisească de toate legăturile între ele. Asta e inteligibil pentru mine, sau pentru orice altă persoană inițiată, atunci când ocazional răsare fum dintr-o crăpătură, sau dacă se aud voci ciudate ..." (O scrisoare către masonul Bode 22.06.1784)

- Soylent Green 1973 SUA de Richard Fleisher și S. R. Greenberg cu Charlton Heston și Eduard G. Robinson. Scenariu futurist dar din păcate foarte probabil.

- The Conversation 1974 de Francis Ford Coppola cu Gene Hackman și John Cazale. În clar.
- Taxi driver 1976 SUA de Martin Scorsese și Paul Schrader cu Jodie Foster și Robert De Niro. În clar. Alienat de sistem, dar nu devenit legumă ambulantă.
- Brutti sporchi e cattivi 1976 Italia de Ettore Scola, Sergio Citti, Ruggero Maccari cu Nino Manfredi. Cel mai..."neo-românesc" -în spirit- film italian, unde scenariul conceput în anii 70 corespunde azi 100% realității noastre sociale și morale cotidiene din republica limbricilor.
- Network 1976 SUA de Sidney Lumet cu William Holden, Faye Dunaway, Peter Finch, Robert Duvall. Personajul lui Peter Finch vestește pur și simplu secolul XXI.
- Looking For Mr. Goodbar 1977 SUA de Richard Brooks, cu Diane Keaton, Richard Gere, Tom Berenger, un film super-realist pe care nimeni nu l-ar mai face azi. Mafia homosexuală are acum deosebita atenție să apară într-o lumină atrăgătoare, dar nu mai puțin înșelătoare, în fiecare film hollywoodian nou făcut. Fiți mereu atenți la acest detaliu!
- The Deer Hunter 1979 SUA de Michael Cimino cu Meryl Streep, Robert De Niro, Christopher Walken, John Cazale. Omul, chiar dacă spoliat de dreptul la o existență demnă, poate rămâne Om. Aviz amatorilor din spațiul mioritic...
- The China Syndrome 1979 SUA de James Bridges, Mike Gray, TS Cook, cu Jack Lemmon, Michael Douglas, Jane Fonda. În clar. Ce bine ar fi să avem și noi asemenea profesioniști în masmedia noastră, care știu să se opună cenzurii, dar mai ales strategiei tip "spin": ne-am bucura și de insideri așa de curajoși și umani, tehnicieni responsabili precum personajul Jack Godell! Iară: aviz amatorilor!

- Diva 1981 Franța, regie Jean-Jacques Beineix cu Frédéric Andréi, Richard Bohringer, Thuy An Luu, Gérard Darmon, Wilhelmenia Wiggins Fernandez (și orașul Paris), muzica -fantastică- de Vladimir Cosma. Un film care a îmbătrânit bine, fiind la fel de vibrant ca în prima zi. Nu e deosebit prin narația sa -o adaptare a unei nuvele obscure de Delacorta- ci prin arta cu care povestește. Este poate arhetipul filmului francez, care tradițional, nu se aventurază convingător în temele "mari" (care la ei au constant un execrabil balast ideologic), ci preferă să decline inegalabil, să exploreze genial, întreg universul relațiilor între "el" și "ea", cu toate variantele și nuanțele imaginabile și inimaginabile. Un film sofisticat al emoției, al bunului gust, al sentimentului, care acordă cea mai mare atenție ritmului, sunetului și ambianței cromatice; albastrul, elementul creativ de bază al filmului, trebuie savurat neapărat într-o sală cinematografică și nu la TV sau pe... hendi, apropo acel albastru care vestește un hiper-ultra-super poetic Betty Blue (37°2 le matin) de mai apoi. A intrat în listă pentru că ramâne o performanță cinematografică inegalabilă în felul ei. Un reper absolut.

- Brazil 1985 Britania, regie colectivul Monty Pyton, cu Jonathan Pryce, Robert De Niro, Kim Greist, Michael Palin, Katherine Helmond, Bob Hoskins, Ian Holm. 1984 în altă versiune.
- Wall Street 1987 SUA de Oliver Stone cu Charlie Sheen Sheen, Michael Douglas. Valoros: discursul lui Gekko.
- Full Metal Jacket 1987 SUA de Stanley Kubrick și Gustav Hasford cu Matthew Modine, Adam Baldwin ș.a. În clar. Aici un pasaj. (Link dacă sunt probleme cu fereastra)

" Nu-i așa că războiul e iadul?"

 

 

 

 



- Nikita 1990 Franța-Italia de Luc Besson cu Anne Parillaud. Istorie puternic dramatizată, cu unele citații proprii genului de bandă desenată, dar cu multe elemente de modus operandi al serviciilor speciale, care activeză profund imoral și în spațiul imponderenței legale.
- The Hudsucker Proxy 1994 SUA de Joel și Ethan Coen cu Tim Robbins, Paul Newman. Esența sistemului occidental în ambalaj poetic, unde imaginea foarte elaborată, ca în toate filemele fraților Coen, spune uneori mai mult decât discursul textual.
- Conspiracy theory 1997 SUA de Richard Donner cu Mel Gibson și julia Roberts. Epos romanțat.
- Wag the dog 1998 SUA de Barry Levinson, Hilary Henkin și David Mamet cu Robert DeNiro, Dustin Hoffmann. În clar.
- Enemy of the State 1998 SUA de Tony Scott cu Gene Hackman și Will Smith (recomandăm versiuna extinsă de 140min). (Nu formidabil. însă valoros prin simplul fapt că există foarte puțin material despre acest fenomen foarte discret de infiltrare și manipulare a serviciilor speciale, operații venite nu din partea serviciilor concurente, ci din partea grupurilor oculte supranaționale.)
- The Insider 1999 SUA de Michael Mann cu Al Pacino, Russell Crowe, Debbie Mazar. În clar.
- 8mm 1999 SUA de Joel Schumacher cu Nicholas Cage. În clar.
- La neuvieme porte (Ninth Gate)1999 Franța-Spania-SUA de Roman Polanski cu Johnny Depp, Lena Olin, Frank Langella. Curentul ocult al elitelor occidentale. Polanski, ca insider francmason, dă un pic perdeaua laoparte.
- The Lost Son 1999 Britania de Chris Menges cu Daniel Auteuil, Nastassja Kinski. În clar.(Foarte valabil și pentru situația actuală din România, unde odată cu fostul ministru Stoica au început să apară masiv primele cazuri de adopții internaționale suspecte, lipsite de garanții și transprență, adopții efectuate via unor rețele oculte din RFG și alte țări.)
- Eyes wide shut 1999 SUA de Stanley Kubrick cu Nicole Kidman, Tom Cruise. În clar, dar cu o încărcătură de informații -importante- plasate discret, pornind de la titlu și apoi printre rânduri, în imagini, în metafore și metamorfozele acțiunii și cele ale caracterelor (cu trimiteri către practicille teosofilor, sectelor, cu elemnte caracteristice operațiunii MK-Ultra/Navy etc.). Filmul trebuie re și re-re-revizionat în acest sens, unde, pe lângă o cultură generală, mai sunt necesare și unele noțiuni despre ocultism, politică de culise și...
Aviz important: Filmul a fost difuzat postmortem și există mărturii că acesta a fost puternic editat -citește cenzurat- de către studioul producător, așa că poate nu v-om afla niciodată mesajul corect și întreg al lui Kubrick, care odată mai mult, și-a propus aici să trateaze teme majore, arătând legătura dintre "elitele" sistemului și cultul satanist. Kubrick fu unul dintre cei mai importanti regizori ai lumii, acest monstru sacru deschizând multe portite, pentru cei care stiu în ce directie sa se uite: un fapt foarte interesant, Kubrick stie unele lucruri si despre poporul român împreuna cu misiunea lui istorica importanta: în "Eyes Wide Shut" elitele sataniste tin la un anumit moment, o slujba neagra, acompaniata de o muzica foarte ciudata, aici fiind de fapt vorba de o interpretare artistica a unei slujbe crestin-ortodoxe, tinuta în ... limba româna, slujba care în scena din film - în pura traditie satanista- este tinuta invers, de la coada la cap. Mesajul lui Kubrick, care explica en passant si antiromânismul de azi, este clar: prin iubirea si atentia deosebita a Lui Dumnezeu, poporul român crestin si credincios va învinge fortele Satanei! Nu credeti?! Informati-va si mai asteptati putintel... (Kubrik nu a avut niciun motiv să-I menajeze, el s-a refugiat în Britania unde nu și-a mai părăsit casa și curtea până la moarte -chiar și filmul "de acțiune" Full Metal Jacket, e practic filmat în "curtea" sa!-, deoarece CIA a vrut să-l lichideze pentru că avea știință absolută și probe, despre întreaga impostura mediatică NASA "Selenizarea misiunea Appolo " la care a colaborat, pentru prețul unui... obiectiv unic de înaltă luminozitate; acesta îi fu esențial pentru filmul sau Barry Lyndon, din 1975, pentru scenele superbe, turnate numai la lumina de lumănare. După Eyes Wide Shut, EI au decis probabil că au văzut deja prea multe de la incomodul, singularul Kubrick, cel care era subversiune și anticipație elocventă umblătoare. Vedeți aici spre exemplu și filmul 2001 Odisee în spațiu (1968 cu Keir Dullea, Gary Lockwood, William Sylvester.), care pentru unii analiști este un vehicul de mesaje alchimiste (indiciu: "prima materia" sau piatra filosofală, neagră, reprezentată de monolit, 4 faze de transmutație/evoluție distinctiv legate de Pomul Vieții și...și...), destinat pentru cei inițiați sau gnostici (cunoscători) dar , pentru massele ignorante, rămâne un simplu film științifico-fantastic, amuzant și nimic mai mult.
(Chestiunea selenizării? Între timp, de la publicările versiunilor anterioare, au mai apărut unele materiale utile pe Youtube, așa precum această versiune "soft" a documentarului despre presupusa selenizare, unde apare și soția lui Kubrick. Picanterie: Vernon Walters -un fost director CIA- e prezent în documentarul făcut de William Karel; în seara în care Walters îl contactează telefonic pe Karel pentru că vrea să mai facă o declarație crucială în fața camerei, nu mai e disponibil a doua zi dimineață: zbang, boala CIA, adică exitus! La finele documentarului, Karel a dejunat un clovn, împărtâșindu-ne textual și surprinzător "că niciun goi (e vorba de un creștin, adică un "animal", cum ne zic ei) nu a fost maltratat în acest film". Maltratat poate nu, pur și simplu lichidat, foarte sigur că da! Treziți-vă aici băieți și fete)
.
- The Manchurian Candidate 2004 SUA de Jonathan Demme cu Denzel Washington, versiunea actualizată sau augmentată a filmului original din 1962, cu toate "progresele" din domeniul controlului mintal, defalcare și stratificare controlată de personalitate prin traumă, stupefiante și implantate. În clar (Din păcate la noi nu a apărut încă niciun film -nici artistic, nici documentar- despre operațiile de control mintal din timpul regimului bolșevico-ceaușist, program în care au fost maltratați în mod inimaginabil mai ales copii, minori, destinați constituirii unei gărzi pretoriene prezidențiale, un fel de nouă variantă a așazisului "experiment" Pitești. (DID este termenul tehnic al acestui procedeu utilizat in speta in RFG -specialstii sunt neo-nazisti sataniști- si SUA -in departamente din cadrul armatei, foarte probabil inclusiv în unitățile de spionaj și luptă PSI din CIA- prescurtarea desemnând sindromul provocat tip Dissociative Identity Disorder. Uneori acest procedeu e numit și MPD (multiple personality disorder). Urmele acelor bieți tineri se pierd undeva în ultimile zile ale lui decembrie 1989 la... spitalul Nr. 9 din București. Foarte Păcat că aceia care știu mai multe despre psihiatria criminală, pusă în slujba politicului, nu vor să se destăinuie!)
-
Munich 2005 SUA de Steven Spielberg, Tony Kushner, Eric Roth cu Mathieu Kassovitz, Eric Bana, Ciaran Hinds. In clar, chiar dacă cu memorie foarte selectivă și probabil mult prea romanțat față de tematica brutală. DAR! Pe lângă pac pac, piu piu și etalarea unor culmi bănuite de cruzime și lipsă de scrupule, prezente de ambele părți, Spielberg face aici publicului larg o revelație foarte interesantă. E vorba despre acea structură din societatea franceză, discretă, serioasă și bine țesută, o gardiană a Valorilor, care nu se lasă jecmănită și aneantizată de impostura și circul republicii de pe Sena, întreținând o forță care va fi într-o zi capabilă de renașterea acestei vechi culturi și civilizații creștine (Cum-care-cine-ce-unde-cum-când!? Think mișcare de sinarhie și forța criptocrației baby!). Adevăratul mesaj al filmului? Decideți singuri!
- Lord of War 2005 SUA de Andrew Niccol cu Nicholas Cage, film sprijinit de Amnesty International, deci indirect și de rețeaua Foreign Office-ului care o ține în brațe. În clar. (Foarte valabil și pentru situația actuală din România, unde cazuri de genul Mihai Ionescu s-ar încadra perfect, un caz in care comerciantul român de arme (o resursă Securitate-SRI-SIE) a fost lichidat într-o operație cu un dispozitiv complex, implicând cel puțin 2 echipe profesioniste, care prin stil poartă semnătura Mossad-ului și nu a unor criminali terchea-berchea, fie aceștia chiar italieni. Ionescu a căzut în 1998, fiind foarte probabil victima mașinațiilor unui grup mai larg de complotiști, cu interese economice și politice strategice , format din traficantul Șaul Eisenberg, briliantul operativ și strateg Rafael (Rafi) Eitan, multimiliardarul "britanic" George "Soroș" (blanșisor de fonduri mafiote, manipulator economic, membru CFR, apropiat al Foreign Office-ului și agent al rețelei Rothschild, vedeți detalii suplimentare în
pagina antimondializare aici), asistați de agenții lor locali ex-ministrul Babiuc și ex-preș. Constantinescu evtl. și de SRI (asta dacă aceștia din urmă n-au dormit în cizme pur și simplu, devenind simpli spectatori ai asasinatului). Scopurile operației - și aici nu e loc de nicio speculație- au fost eliminarea concurenței, respectiv demolarea performantei industrii românești de apărare, care deținea locul 4 pe plan mondial la volumul de afaceri cu armament (750mil dolari export in 1989)!. Azi, atribuțiile răposatului Mihai Ionescu, sunt preluate în zonă de către elemente israeliene, de treficanți de arme precum agenții Mossad ziși "Frenkel" și "Aviram", indivizi care beneficiază de girul și protecția oligarhiei criminale (securiști reciclați!) dâmbovițene. Statisticile mondiale ale anilor 2000-2007 indică reușita operației lor. Dupa cum se observă și în filmul propus mai sus, numai relațiile personale, împreună cu savoir-faire-ul comerciantului respectiv, sunt cheile succesului unei trenzacții de arme, respectiv garantarea existenței acestui tip de industrie. Evident, mulțumită serviciilor criminale secrete, lumea nu a devenit mai bună, mai sigură după lichidarea jucătorului român...).

- Truands 2007 Franța de Frédéric Schoendoerffer cu Benoît Magimel, Philippe Caubere, Béatrice Dalle, Olivier Marchal. În clar (Foarte valabil și pentru situația actuală din România, unde cazuri de genul lichidării lui Anghelescu -fostul mandarin al tutunului- s-ar încadra perfect: bineînțeles cu tot decalajul civilizatoric și coloritul local de rigoare, inclusiv cel al mafiei rusești...).

 

Producții TV:

- Sex Traffic 2006 Britania de David Yates cu Chris Potter, Wendy Crewson, Len Cariou, Anamaria Marinca, Maria Popistasu. Un epos în 2 episoade, care face un ocol mare în jurul nodului logistic din Tel Aviv dar tot e valoros.

(În culoarea verde sunt marcate filmele americane ale anilor 70, așa numitele filme de autor, care reprezintă prin tematica abordată și calitatea dramatică deosebită, cea mai interesantă și de atunci încă neegalată perioadă filmografică americană. În plus, majoritatea acestor filme au învechit foarte bine, nefiind desuete decât poate în unele detalii stilistice de modă sau lipsa sclipiciului efectelor speciale numerice.)

Scurt/2

Bogdan Dumitrescu. Chapeau! Nu trebuie neapărat ca să ai un buget coios pentru a puncta. Un scurtmetraj poate fi un univers în sine. Bine montat, bine cadrat, bine structurat, bine produs, convingător, util, cu personaje bine conturate și un mesaj clar. Un soundtrack de zile mari! Coane! Unii chiar știu să scoată capul din rahat! Eat your heart out mungiu-pippidoșilor, care fac pe cineaștii din banii publici!

 

Producții WEB:

- End of Nations. Irlanda 2008. Un documentar uluitor de cinstit despre tirania Uniunii Europene care tocmai anihilează națiunile europene, prin Constituția UE, numită eufemistic Tratatul Lisabona. Mică informație de fond: tratatul e practic necitibil, are 300(!) de pagini cu trimiteri către aprox 3000(!!!) de alte hotarâri și reglementări totalitatre, "acceptarea" acestui act fără referend public, în totală necunoștință de cauză, fiind o fraudă de dimensiune bolșevică sau fascistă, cu atât mai mult cu cât publicarea largă și popularizarea adevăratului document semnat, este încă interzisă! Documentarul poate fi vizionat gratuit aici 90 min fișier larg de peste 2gb (engleză, irlanda). O utilă informație despre crima Parlamentului republicii România, care a aprobat în plen acest act sub presiune UE și cele mai "speciale" ale lui Sarkozy, eurocratul "curat satanist" al republicii de pe Sena. (Documentarul e destinat numai populației educate și libere, deci de un interes foarte scăzut pentru masa needucată politic a românilor din România. Se recomandă legătura rapidă tip bandă largă .)

- Loose Change de Alex Jones (The Final Cut), o producție Louder Than Words. Documentar alternativ dar profesionist despre momentul SUA 11.09.2001. Filmul poate fi vizionat gratuit aici. Lungime 2h 10min.

Dar sistemul bolșevic și cel neobolșevic au și ele repere valoroase în cinematografie:

Producții film:

- Dr. Zhivago 1965 Brtania de David Lean, cu Omar Sharif, Julie Christie, Geraldine Chaplin, Rod Steiger, Alec Guinness, Tom Courtenay . Epos extrem de estetizat și romanțat, dar valoros pentru potențialul mesajului emoțional.
- The Killing Fields 1984 SUA de Roland Joffe cu Sam Waterston, Dr. Haing S. Ngor. În clar.
- East of Bucharest (alias A fost sau n-a fost?) 2005 Romania de Corneliu Porumboiu cu Mircea Andreescu, Teodor Corban. În clar, dar are unele concesii făcute ideologiei "LOR" (a se vedea personajul comerciantului chinez) probabil făcute din motive materiale, lucru de înțeles în situația cinematografiei... noastre.
- The Death of Mr. Lazarescu 2005 România de Cristi Puiu cu Doru Ana, Monica Dean.

Muzică:

- Brooks & Dunn cu God Must Be Busy versiune live 2007.

- Hank Williams Jr. cu A Country Boy Can Survive. Dacă de mic nu te-ai decis să ai o viață de vierme, să te bălăbăni pe ritm de manele și să trăiești într-un mediu care aduce mai mult a cloacă publică decât a natură pură, atunci ai atitudianea cea corectă. Ai atitudinea omului liber, emancipat și întreprinzător, caruia nimeni nu-i poate vărsa lăturile în prispă. În cazul acesta ai și muzica potrivită stilului tău de viață. If you ain't into that we don't give a damn...puișori:


- Bob Dylan cu Gotta Serve Somebody Montaj interesant, una dintre x-ile versiuni.

- Bob Dylan cu Hard Rain's Gonna Fall versiunea originală. Cele mai poetice metafore și imagini care ne creionează existența și cultura occidentală.

- aici o versiune studio cu imagini ale unei tinereți irosite in Indochina. Impresionant.
- aici iară Bob Dylan cu Jokerman. Fără comentar. De ce? Pentru că astfel de lirică extrem de complexă, este greu de explicat neștiutorilor sau călătorilor aflați la început de drum, pe când cel știutor, nu mai are nevoie de cuvinte inutile.

- Tom Petty cu I Won' t Back Down. Poate imnul unei generații! Textul poate suna însă criptic pentru câteva generații de cârpe manelizate care populează azi unele țări "din est"... Dar oare cine-i la baterie și chitara ritm?

- Johnny Cash cu God's Gonna Cut You Down. Un clip saturat de staruri, care acționează pe un text care arată cu degetul spre înfumurare, dar care înfierează mai ales lucrurile făcute în ascuns și întuneric ale francmasoneriei. Nu ai multe cântece care se încumetă să atace tema! Nu poți zice decât: jos pălăria, cool, check sau give me some skin, ca să fim în generație!

- Gene Vincent! Șăbeng plin (full shabang)! Original old skool, fără filtru, efecte speciale și belciug în nas în locul talentului! Puișori, cine a venit pe urmă a adunat numai alunele din...



- Un anume Elvis cu In The Ghetto, în concert 1970. Nu numai show, cuvintele vin din partea unui Om care a avut un puternic angajament social și a știut să dăruiască generos în dreapta și stânga sa, făra ca cineva din mașinăria de relații publice să-i facă reclamă. Alte timpuri, alți artiști! Punct!

- Creedence Clearwater Revival (CCR) . Chiar ai simțit vreodată ploaia într-o zi cu soare. Nu?!! Atunci ești sigur că ești viu? Sentiment ..ăăă...cerebral fără pereche în cultura română... Se merită!

- Edith Piaf cu Non, je ne regrette rien! O vedetă inegalabilă în felul ei, de neuitat, cu imnul omului liber care trece cu fruntea sus prin viață. Sublim!

- Steve Earle cu Jerusalem, live. Note împotriva urii, în speranța că leul va scăpa într-o zi de furia oarbă.

- John Denver cu Country Roads. Respectul occidentalului față de Creație, față de natură. Un cântec perfect, cu imagini ale unor spații superbe, peisaje americane (aici din Canada) unde natura este respectată și îngrijită cu strictețe de către oamenii civilizați, nu ca în România "noastră" de azi, unde jegul de nedescris, exploatarea sălbatică, lipsa de estetism și poluarea incredibilă au distrus absolut tot mediul înconjurător.

Repere românești de muzica:

- Maria Tănase cu Mi-am pus busuioc. Când muzica populară românească era încă o artă veritabilă, românească și -fiind împletită cu talente formidabile și sentimente omenești- avea darul universalității. Nicio legătură cu schelălăitul de azi pe care semințarii manelizați îl numesc muzică populară... Nu așteptați aici un clip cu Maria Tănase, însă muzica de o calitate vie, vibrantă, extraordinară, împreună cu acest chip luminos, elegant și enigmatic în același timp, merită de făcut dublu clic (P.S .Ați văzut femeie mai radioasă?).

- Gheorghe Zamfir cu Sârba bătrânească. Un monstru sacru și universal al muzicii adevărate românești, care este încă în viață, dar față de care actualul regim republican își bate joc și-i înegrește zilele, pe motive că a "fugit" de șleahta dâmbovițeană și pentru că s-a declarat deschis ca fiind un monarhist (iar prietenii mai știu încă de ce). Incredibil, dar "la noi" se poate orice, mai ales atunci când e vorba de măgăria românului contra românului...Probabil ca suntem cei mai inconștienți oameni din univers atunci când e vorba de cunoașterea și respectarea valorilor veritabile!

- Fenomenul Cenaclul Flacăra. Unii dintre noi au avut norocul de a "apuca" acele timpuri. Greu de comparat cu altceva asemanător în lume, acestă serie de concerte devenise o mișcare estetică novatoare, extrem de creativă, fără ca să se piardă cu trup și suflet curentelor străine, in speță celor occidentale care erau și atunci la modă (România a fost mereu un spațiu cultural european, cu caracter filo-american și filo-francez pronunțat, indiferent de șleahta care tocmai era la putere). Folkiștii acelei generații erau cu toții niște oameni minunați, pacifiști, idealiști, care pe lângă talent aveau și o ținută civică impecabilă, reprezentând deschis speranțele de libertate și democrație ale unor generații întregi. Sigur că au fost controlați și instrumentalizați, dar cine a scăpat de aceste presiuni în acei ani... grei-frumoși? In plus, ca orice bun român, folkiștii muzicieni și poeți, au lăsat în urma lor ceva de valoare.

- Mircea Rusu Band Despre gust se poate discuta, despre calitate nu! Mircea Rusu e un gigant în devenire. Printre cei mai profunzi autori din România, care pe cedeurile sale, împletește intelectul cu sentimentul și aduce modernism poetic pe linia unei adevărate tradiții românești. Instrumentația poate părea uneuri prea sterilă, prea electronic-stridentă, dar aici trebuie înțeleasă mai ales enorma presiune materială care apasă pe muzicianul din studio. Un sunet hiperelaborat poate costa repede câteva sute de mii de euro, și nimeni nu-ți garantează că nu-ți pierzi prospețimea lirică, țărănească, care de altfel le stă acestor artiști atât de bine. Aici un clip interesant cu Mircea Rusu, trupa JAM la instrumente acustice (și Morgenștern, probabil în rolul de glastră !?)

- Americanii au muzica lor country, blues și folk, cultură muzicală care e vie și dinamică în viața lor culturală contemporană, fiind prezentă în serbările câmpenești (country fairs), cluburi, baruri, concerte... Deci alții au, noi nu, alții știu, noi nu! Alții pot, noi nu? La noi cultura populară pare atrofiată, moartă, năpădită de țigănii, existând cel mult ca ceva artificial ținut în viață, înrămat în emisiunile kitsch de folclor și muzică populară, dar neavând nicio legătură cu viața noastră cotidiană, reală. Nope! Spiritul creator original e încă viu, nu se lasă eradicat de modernisme și de industria de amuzament tâmp a sărăntocilor maneliști. Un Artist cu A mare, lansat de generația folkiștilor din anii 70 e Ducu Bertzi, care indestructibil, îi învață pe românii de azi ce e arta și cultura românească veritabilă! Keep on keepin' on Ducu! suntem lângă tine (chiar cumpărăm discurile sale și nu furăm mp3-uri de pe net...)

- Holograf O trupă longevivă și încă una bună, cu producții originale (salutări la Phoenix=Wishbone Ash!) sofisticate de $$$$$$, acolo sus în star sistemul românesc, unde trupele le numeri pe degetele de la o mână. Certamente comerciali, chiar ghișeftari, dar ar fi o nedreptate să nu-i iei într-o listă a vârfurilor, cu atât mai mult cu cât acești talentați și perfecționiști artiști, preferă limba română pentru producțiile lor, o limbă care -conform statisticilor- este azi pe cale de dispariție.

Daaaaahhhhhhh! Mmmmmm! Ce-ai făcut lună?

- Imnurile luptătorilor anticomuniști. O altfel de muzică, născută din lacrimi sudoare și sânge, de care mulți nici nu știu că există. Aici poți asculta nobilul suflet al luptătorului român pentru libertate. Onoare lor acelora care intonau cuvinte precum "...Când neamul întreg se va trezi din somnul cel de moarte". Din păcate neamul românesc doarme încă sub pătura groasă de hoți, ciocoi, oportuniști, lași, leneși și trădători instituționalizați.

- Jean Moscopol. Generațiile tinere și ... trezite, trăind în actuala mocirlă jegoasă și obscenă a inculturii populare, aproape sigur că nu-și pot imagina faptul că România a avut cândva o cultură extrem de elevată a umorului, o tradiție actoricească, ba chiar o școală a umorului fin-tăios, care, spre bucuria și educarea publicului, a fost o punte în timp, marcată sublim de veritabilele talente ale multor generații de artiști creatori. Un Birlic, Constantin Tănase, Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Amza Pellea și... și; niște titani, ale căror opere înregistrate, mai fascinează și azi pe omul civilizat. Umorul este poate cel mai copios în vesiunea sa politică și certamente cel mai dificil în versiunea sa cântată. Iată-l aici pe Moscopol, cum îl face varză pe bolșevicul -cum altfel decât- trădătorul Groza Petru (un individ sinistru, după care republica dâmbovițeană mai numește și azi localități, străzi etc.!) Avem aici un model de umor, care face să pălească pe limbricii actoriei bufe din romaniadă, gen ageamiii de la "Vacanța Mare", jegoșii din "Divertis" și toată voma "umorului" ieftin aruncată actualmente pe scene și ecrane, "umor" a cărui origine, conținut și stil nu urcă mai sus de ecuatorul circumscris de cureaua nădragilor. Ascultă-l pe Moscopol și constată că noi, românii de azi, trebuie să acceptăm o realitate: bunicii noștri erau mai oameni, mai conviviali, erau mai rafinați în gusturi și mult, muuult mai deștepți!

- aici un alt cântec despre o altă mare trădare, cea a conducerii BOR.

 


 


Precizare:
Jurnalism necenzurat, un stil nou, dincolo de formulele stereotipe din media tradițională. Nu suntem responsabili pt. conținutul articolelor către care facem trimitere prin link, menționare sau alte tehnici. Informațiile sunt puse la dispoziție conform Chartei ONU pentru Drepturile Omului, în scop educațional și/sau de divertisment.

 


 


 

 

 

 

Publicitate

Citate:


" Toate mediile - televiziunea, radioul, ziarele etc.- vorbesc cu aceeași voce, întărindu-și reciproc mesajul.

În ciuda unei diversități aparente, nu există de fapt o diferență reală de opinie, nu există surse alternative de informație, cu opinii fondate, care să permită maselor largi să-și formeze o opinie diferită față de cea exprimată în massmedia.

Televiziunea este mediul dominant de informare, mai bine zis de dezinformare."

- Robin de Ruiter, scriitor, în "Răutate și mizerie mondială" capitolul 7.

++++++++++++++++++++++++++++

"Nu există presă liberă! Voi, dragi prieteni, o știți la fel de bine ca mine. Nimeni dintre voi nu s-ar încumeta să-și exprime cinstit opinia. Toți suntem unelte, suntem servitorii magnaților finanței din aripi.

Suntem marionetele care dansează și sar când aceștia ne trag de sfori. Cunoștințele noastre, dexteritățile noastre, chiar și viețile nostre, aparțin acestor oameni.

Nu suntem altceva decât prostituate intelectuale.

- John Swainton, jurnalist, redactor șef New York Times, în discursul său de rămas bun, ținut în fața colegilor la ieșirea sa la pensie.

++++++++++++++++++++++++++++

"Permitem ca cele mai atroce minciuni să fie ventilate de prostituații morali și politici, fără a le combate.

Aceste minciuni sunt apoi reciclate la infinit de media comercială, până când acestea încep să se înrădăcineze ca niște adevăruri în conștiința publică."

- Charles Sullivan scriitor

++++++++++++++++++++++++++++

"Atâta timp cât nu avem controlul integral asupra presei mondiale, tot ceea ce întreprindem va rămâne fără rezultat.

Dacă vrem să guvernăm și să controlăm masele, este imperios necesar să fim capabili a influența presa la scară mondială."

- Moses Montefiore oligarh mason de grad înalt.

++++++++++++++++++++++++++++

"Foarte mulți cititori care trăiesc cu impresia că primesc informații "alternative" prin intermediul unor alte surse de informații din actualitate, sunt de fapt victimile unui monopol media expansiv, care preferă să păstreze departe de cunoștința și dezbaterea publică, situația concentrării mediei în propietate elitistă."

- Michael Collins Piper, scriitor, în "Giganții media după controlul absolut" articol apărut în American Free Press 19.12.2002

 

Carantina virușilor media destinați intoxicării publice

"Emanciparea femeii" sau cine profită de fapt de pe urma războiului între femei și bărbați :

Pasaj din interviul evocator cu Aaron Russo despre mișcarea de "emancipare" a femeii, motivațiile și forțele care au inițiat această
inginerie socială. (aici e legătura, dacă fereastra frânează, sau pentru schimb prin corespondență:
http://youtube.com/watch?v=GaOj-rOGZFE&feature=related)

 

Lecturi recomandate:

- REPUBLICA de Platon.
Primul manual de inginerie socială. Pe lângă multe alte principii luate de aici și aplicate azi ca atare, este prezentat principiul distrugerii familiei, extragerii și plasării copiiilor -de la cea mai fragedă vărstă- în grija republicii, pentru a fi formați conform necesităților și "valorilor" trasate de plutocrați.