Alimentaţia conştientă fără OMG-uri

Acest site (în limba engleză, cu particularităţile pieţei SUA) vă ajută să vă orientaţi conştient consumul alimentar, în aşa fel încăt să puteţi ocoli alimentele nocive, care au în componenţa lor organisme modificate genetic (OMG-uri).

 

....................................................................

Mondializarea culinară şi goana după profit
Cum ne protejăm împotriva alimentelor ieftine, fabricate la scară industrială
Aici o listă utilă cu aditivi alimentari tip E (popular: Euri)

Ne-a ajuns răzbunarea lui Tricatel. Acest personaj ilaric dintr-un film francez de Claude Zidi, cu Louis de Funes într-un rol superb, ne ameninţa în anii 70 cu invazia sa de produse culinare sintetice, insipide, obţinute la scară industrială de către o megacompanie cu înclinaţii criminale. Atunci am râs cu toţii copios, fără să ne dăm seama că acea comedie avea să devină coşmarul nostru dietetic de azi. Complexul politicoeconomic occidental a adus în valiza sa -pe lângă alte orori- şi un adevărat război chimic culinar împotriva familiilor din România şi s-a aşezat ferm la mesele nostre cotidiene. E-urile, o colecţie de produse chimice utilizate şi în producţia de alimente, ne agresează constant sănătatea din spatele reclamelor ticluite şi al ambalajelor atrăgătoare.

E timpul să conştientizăm ce consumăm, mai ales, trebuie să ne gândim la copiii noştri pentru a-i proteja. Multe dintre aceste E-uri nu sunt cunoscute decăt de căţiva ani iar efectele lor în timp nu sunt încă studiate corect, dar acste E-uri sunt date la liber pe piaţă, nu de puţine ori la dorinţa expresă, a se citi sub presiunea, multinaţionalelor care sunt interesate de lansarea unor produse industriale noi, fistichii, protejate la scară mondială prin sistemul tip "brand". Alături de interesele marilor corporaţii, care practic folosesc chimia ca element de bază al producţiei lor, vin interesele comercianţilor care sunt şi ei bucuroşi de efectele e-urilor (conservanţi chimici tari = stocare lungă şi ieftină) fiind şi ei etern în goană după buzunarele noastre şi procentajele de piaţă. Sănătatea noastră nu i-a interesat niciodată, iar produsele de calitate, cele pregătite după reţete de casă, sau cele obţinute cu măiestrie profesională în micile manufacturi şi prăvălii, le-au fost întotdeauna inamicul natural care trebuie...devorat din raţiuni concurenţiale.

În România, controlul legal asupra aditivilor alimentari este reglementat teoretic prin legea ordinului Ministerului Sănătaţii Nr.975 din 1999, dar aţi auzit vreodată pe un funcţionar republican să-şi exprime rezerve faţă de un oarecare produs chimic, ba chiar să-l interzică total? Bineînţeles că nu! Se ştie spre exemplu că E102, E123 sau E230 sunt chimicale foarte periculoase, cancerigene, unele interzise în alte ţări. Căutaţi şi le veţi găsi! De ce? Pentru că la nepăsarea noastră latino-balcanică se mai adugă lipsa de inteligenţă, verticalitate şi voinţă proprie a birocraţilor din admistraţia republicană, împerecheată cu slugărnicia faţă de interesele străinilor. (Parcă-i şi auzim: Ăăuoleeeeuîîî, dacă nu ne mai iubeşte Ieuropa şi Americaaaaa.) Aşa că trebuie să ....înghiţim mai departe.

Pentru un bun gust şi mai multă sănătate, să le interzicem mega-companiilor apusene (şi neaoşe) conţinutul portofelurilor noastre! E singurul argument pe care îl pricep! Un consumator modern -românii se trezesc şi ei încet, încet- are nevoie de un grad avansat de isteţime despre felul cum se produc multe alimente "moderne" apărute pe piaţă, deorece din ce în ce mai puţini fabricanţi afişează corect toate ingredientle, dar mai ales toate cantităţile exacte ale acestora, şi după cum se ştie România este Disney-Landul fraudelor neurmărite penal, mai ales atunci când este în chestiune interesul românilor "de rând". Deci e bine să deschidem întâi ochii, toţi ochii -şi cei ai minţii- înainte de a deschide portofelul şi gura.... Citiţi sau teleîncărcaţi aici lista (în format .rtf) cu aditivii alimentari tip E-uri, în versiunea 04-2.2006. Poftă bună!