NATO în Bucureşti cu o Germanie retrogadă şi veleitară

Precum în cazul României unde Germania s-a opus cu vehemenţă şi pizmă pătimaşă, apelând la cele mai creative metode, pentru a bloca aderarea ţării noastre la NATO, refegiştii încearcă acum să blocheze extinderea alianţei NATO către est. Geopolitica revanşardă de la Berlin şi rusofilia crescândă nu e -slavă cerului- nici de data asta determinantă în politica NATO faţă de Ucraina şi Georgia.

Iată ce declara la întâlnirea NATO la Bucureşti Dl. Bruce Jackson, un important strateg din Washington, care e printre altele şi consilierul pentru politică externă al senatorului John McCain, aflat, după cum se ştie, în cursa prezidenţială.

B.Jackson: "Daca ne ghidam dupa sfatul Germaniei, cum sa tratam Rusia, am fi inca in Evul Mediu. Este o dezbatere intre aliati. Daca luam sfatul Germaniei in privinta statelor baltice , (acesta) a fost gresit, sfatul pentru Romania a fost gresit. De fiecare data cand am luat o decizie pozitiva in privinta extinderii nu am regretat-o. /.../ Nu stiu care este motivatia Germaniei pentru ca nu au dezvaluit-o. Presedintele Statelor Unite si alti lideri vor sa stie: Care este adevarata lor motivatie? Ar trebui sa o faca publica."

In cazul României suntem bine informaţi, ştim o listă întreagă de argumente teutone şi câteva despre ţesătura stratgică germană care activează în zonă. În chestiunea Ucrainei este probabil de vină din ce în ce mai vizibila axă Berlin-Moscova, dar totuşi, numai cu istoria şi cu logica nu ne putem explica poziţiile şi încrâncenarea acestora. Vă vom ţine la curent cu această tematică care arată că Germania are ambiţii recidiviste de talia geopoliticii haushofferiene dar e (încă) ţinută în frâu de grand-designul politic a ceea ce e numit şi new-american-century.

Iniţial, la finele ultimului război mondial, americanii au planificat pacificarea Germaniei prin transformarea ei într-o regiune preponderent agrară (Planul Morgenthau) însă strategii aliaţi occidentali, care tocmai demarau o largă cooperare cu elitele naţional-socialiste (von Braun, Gehlen şi prea mulţi aţii de teapa celor din operaţia Overcast/Paperclip) au decis că civilizaţia germană le poate fi utilă în fortificarea Cortinei de Fie, în spatele căreia tocmai demara atrocele spectacol al Războiului Rece. Aliaţii, în special americanii, îşi doreau deodată o Germanie industrializată, democratică, ancorată ferm în sistemul economic şi politic american, aşa că au "investit" prin Planul Marshall, până târziu la finele anilor 70, mii de miliarde de dolari în proiectul statului RFG-ist, în speranţa că vor ţine astfel Berlinul la distanţă faţă de regiunea de influenţă socială, politică şi economică a Moscovei. Enorma invenstiţie de reconstrucţie a fost făcută sub o şi mai costisitoare umbrelă de apărare aliată, de care germanii au profitat tranchili. Enorma investiţie a fost făcută ca o speranţă, deoarece până azi, nu există un tratat de pace cu Berlinul, act care să pună legal un fine clar celui de-al II-lea război mondial, act care -printre multe alte probleme spinoase de drept internaţional- ar fi garantat în vreun fel cheltuirea banilor contribuabilului american.
O democraţie universală cu particularităţi naţionale? Concepţiile originale germane despre drept, dreptate, lege, legalitate pare că nu au dat americanilor niciodată nelinişti, în ciuda unor evidenţe evocatoare în acst sens: toate guvernele postbelice germane -indiferent de coloratura lor politică declarată- au avut un numitor comun ocult, precum acela al neacceptării oficiale a verdictelor căzute asupra criminalilor germani de război, decizii date de tribunalul militar de la Nuerenberg!
Banii s-au dus, au fost înghiţiţi de nemţii care au crescut mai mult decât au fost vreodată şi s-au fortificat sub ploaia călduţă şi fertilă a americanilor, cu rezultatul că au azi pretenţii politice şi militare crescânde, trădate şi de neînţelegerile de genul celor în cazul extinderi NATO către est, diferenţe adânci, exprimate pe şleau, care depăşesc cadrul unor simple dizidenţe.

Unde e azi Germania? Socoteala americană a reuşit în parte: la standard occidental, Germania e o democraţie foarte credibilă, în ciuda lipsei unei Constituţii formale care să o garanteze; e o putere economică, în ciuda taxelor ridicate ori crizei actuale provocate de efortul financiar al extinderii către Est şi de lipsa ajutoarelor americane din era "Războiului Rece". Un element al strategiei aliate pare insă să fi dat foarte, foarte greş: ţinerea Berlinului departe de mrejele şi influenţa Moscovei. Acum când sistemul economic şi social al ruşilor a devenit frecventabil şi enorm de promiţător spiritului mercantil, unii nemţi au decis că au mai multe opţiuni, acum când unora li se pare că a venit timpul clarificării rangului lor... geostrategic în Europa, în lume, la ONU, în economie.*
Miza e importantă şi nu întotdeauna perfect vizibilă observatorului ocazional sau superficial. E oare Tratatul de Pace o parte a mizei nemţeşti, o parte a motivaţiei despre care se întreabă retoric Jackson în citatul de mai sus!? Greu de zis, dar întrunirea NATO de la Bucureşti ne arată -dacă mai era nevoie- că trebuie să fim foarte atenţi cu ambiţiile crescânde ale elitelor germane care conduc Berlinul -fie aceştia masoni sau ba-, inclusiv noi românii care-i avem ca ... hai să le zicem... aliaţi şi ca minoritate naţională conlocuitoare. Ca români trebuie să fim extrem de circumspecţi, penultimul episod de apropiere între Berlin şi Moscova ne-a costat integritatea naţională prin raptul Basarabiei (Pactul Ribbentrop-Molotov)! Furt inacceptabil, de neuitat, de neiertat, de necompensat!
Dacă de multe ori diplomaţii de la Bucureşti au fost extrem de inteligenţi şi curajoşi în mânuirea cu succes a diplomaţiei şi destinelor naţionale, inclusiv în relaţiile noastre cu nemţii (a se vedea momente de glorie din istoria "Blocului de Est" precum "ofensiva" singulară a recunoaşterii oficiale şi reluarea relaţiilor diplomatice cu Guvernul refegist din Bonn în 1967), rămâne de văzut dacă românii vor avea şi celelalte resurse necesare de rezistenţă împotriva consecinţelor iscate de din ce în ce mai vizibila axă Berlin-Moscova. Asta în cazul în care mica istorioară de amor ruso-germană are vreo şansă în perspectiva unei lumi mondializate, care ne pândeşte pe toţi după colţ.

 

Regimul republican determină acum milioane de români disperaţi să-şi părăsească ţara natală!

Migraţia masivă de desperados crează probleme mai ales statelor înstărite şi civilizate din occident

O nouă generaţie de emigranţi ai disperării se revarsă peste restul lumii. Pentru multe naţii civilizate evenimentul este perceput negativ, cam de genul unui nou val ameninţător de vandali care dau năvală din est. Toată presa occidentală nu se privează în a descrie foarte colorat infracţiunile -reale sau închipuite- ale concetăţenilor nostri ajunşi pe alte plaiuri, descrierile fiind de multe ori dramatizate şi "înfrumuseţate" în modul cel mai extrem, pentru condimentarea comercială a articolelor din produsele de presă. Deasemenea e adevărat că sunt multe fapte reale şi de foarte multe ori cruzimea nebănuită precum şi lipsa de morală elementară a românilor ne surprinde pe noi românii din diaspora mai veche. Dar e şi multă propagandă la mijloc. Cunoscute sunt oribilele emisiuni mincinoase de la televiziunile naţionale refegiste şi austriece sau neruşinatele articole franceze, eseuri care între timp şi-au croit drumul până spre dicţionare şi alte lucrări de referinţă, fiind acum adânc înrădăcinate în minţile occidentalilor de rând, care la început nu prea ştiau unde să ne încadreze în imaginarul lor de după războiul rece. Cineva s-a ocupat aici temeinic de asta. Rezultatul? Reţeta pentru o psihoză generală este aproape gata. Din acestă campanie mediatică antiromânească reiese că am fi în totalitate un popor de ţigani sau un neam degrdat, ţigănit, care nu e bun de nimic, iar România este spaţiul în care trebuie fixaţi sau restabiliţi în curând mai toţi ţiganii din Europa, pentru combaterea eficientă a criminalităţii şi probabil din motive "umane" (acesta fiind ambalajul preferat al masoneriei care acum mânuie probabil undeva între 70-80% din viaţa politică. socială şi economică).

Delăsare

Autoritile republicane nu se sinchisesc, ceea ce înseamnă că fac probabil parte a acestei politici, şi dată fiind bunăstarea subită şi inexplicabilă a acestora, înţelegem şi mobilul actului lor de trădare naţională. Instituţiile sunt caricaturale, sunt mai mult creionate decât reale, în consecinţă ele nu se sinchisesc mai ales în chestiunea educaţiei publice naţionale. Autorităţile sunt iresponsabile şi nefuncţionale pentru că nu educă sensibil, modern şi corespunzător milioane de copii, uitându-i mai ales pe cei din mediul rural sărac şi pe cei din mahalalele urbelor. Aceşti copii cresc fără cele mai elementare noţiuni de civism şi mai ales fără perspectiva unei meserii care să le dea sens şi să-i hrănească decent în viaţa de adult.Milioane de aptitudini rămân nedescoperite, milioane de talente rămân neşlefuite. O crimă de proporţii în lupta LOR contra naţiunii române. Milioane de needucaţi sunt nu numai o pierdere colectivă colosală, inestimabilă în cifre, aceşti bieţi oameni fără o şansă în viaţă sunt dezrădăcinaţi şi imprăştiaţi ca pleava în toate vânturile. Legătura dintre educaţie şi actualul fenomen de desperados criminali sau de bieţi căpşunari e clar. Cei câţiva copii superdotaţi pe care republica îi plimbă în băţ pe la olimpiade, nu sunt reprezentativi nici pt. Romania nici pentru sistemul ei educaţional. Ei nu păcălesc pe nimeni atunci când se evaluează real potenţialul materiei cenuşii din România şi aceşti bieţi superdotaţi, încă închişi în spaţiul tradiţional al eşecului (a se citi Cioran) nu ţin loc de sistem educaţional; asta cu atât mai mult cu cât ei sigur vor pleca din România la prima ocazie mai bună. Există dezbateri dar ele sunt sterpe, sunt palavre, aşa cum se întâmplă etern la românii de azi. Ne mândrim aiurea, în asemenea dezbateri cu istoria noastră... Adevărat ţara a avut pe marele Haşdeu, un Heliade Rădulescu, dar ei sunt azi abstracţi şi practic inutili, ar fi mult mai folositor dacă actuala generaţie de mahări* şi academicieni ar citi atent scrieriile despre educaţie, inteligenţă şi aspectele profunde ale naturii umane ale lui Rudolf Steiner, pentru a reaşeza din temelii educaţia românească instituţionalizată, gratuită şi liberă... Rudolf Steiner este actualmente gânditorul cel mai profund, inegalat în ceea ce priveşte chestiunea educaţiei, el fu dotat cu o cunoaştere profundă şi asupra dezcătuşării unui potenţial uman încă de nebănuit, de care tocmai se întâmplă că am avea mare nevoie azi. Steiner ar trebui să devină noul nostru punct de referinţă în chestiunea educaţiei populare româneşti ***. (Mulţi părinţi - în mod intuitiv sau raţional- au sesizat calitatea proastă a educaţiei populare organizată de statul românesc şi îşi îndreaptă acum copiii spre şcolile întreţinute de către comunităţile mai civilizate de străini, sau spre cele religioase, mai ales către prestigioasele şi performantele şcoli catolice. O soluţie care e din păcate realistă numai pentru o mână de copii.) Soluţiile elitist-corporatiste şi material capitaliste, spre care se îndreapta acum educaţia "naţională" sunt periculoase şi vor accentua problema celor ţinuţi afară fără drept de apel şi fără speranţe, o biată gloată de brute, sociopaţi potenţial periculoşi pentru concetăţeni, o problemă pentru străini, un factor de risc pentru viaţa profesională, pentru natură. Dar are sens să continui aici o listă despre ce poate produce prostia omenească?
Demontarea instituţiilor naţionale şi preconizata privatizare a educaţiei -de la grădiniţă la universitate- va lăsa pe mai departe milioane de români în voia prostiei şi pribegiei, cu toate consecinţele tragice umane si sociale. Dar greşesc, educaţia românească actuală nu e numai o "problemă" e o ruşine! O crimă la adresa existenţei noastre ca neam, întro lume din ce în ce mai câinosă!

Dezinteres

Autorităţile republicane nu se sinchisesc să adune şi să pedepsească dur pentru a izola şi/sau resocializa infractorii din România.40 de ani de bolşevism şi 17 ani de tranziţie într-un mediu general de furt calificat din avutul public au produs zgură umană, milioane de elemente marginale de care nimeni nu se ocupă. Infractorii nu devin bandiţi ad hoc, şi numai atunci când ajung aici în vest, aceştia au o experîenţă corespunzătoare deja din România. În satele şi oraşele din republică se fură, se violează, se agresează, se abuzează, calomniază " în draci" acest lucru a devenit normalitate cotidiană, iar poliţia şi jandarmeria română se uită serenă cu braţele încrucişate şi cu paiul în bot. Nici un om serios nu poate cere metode draconice de reprimare, a la Vlad Ţepeş sau de genul tembelismelor musulmane, care merg pâna la tăierea diferitor membre şi extremităţi corporale (imaginaţi-vă cum ar arăta atunci o Românie cu cel mult 10% din populaţie bucuroasă a deţine toate membrele intacte!), acest gen de populisme fiind numai o distracţie politică menită a bruia orice dezbatere fructoasă. Însă toleranţa zero este posibilă, adecvată şi foarte necesară azi, dura lex sed lex fiind singurul principiu care trebuie şi poate fi realizat de justiţie şi forţele de ordine, asta dacă printre giurumelele republicane din justiţie şi executiv mai poţi găsi domni şi doamne cu un anumit nivel moral şi cu principii etice. Prea scump să bagi milioane la zdup? Dar cum stă cu amenzi usturătoare sau domiciliul forţat? Cum stă cu interpelarea, arestarea, judecarea şi pedepsirea oligarhilor şi celebrităţilor din republica preşedintelui Papură? În SUA nu se uită nimeni că eşti un star, vedetă de teatru, politician sau plod degenerat de mahăr corupt. Toleranţa e zero! Arestare, amprente, cazier şi tot tacâmul. E plin internetul de poze poliţiste mugshot cu mahări din SUA, inclusiv actualul Preşedinte Bush care a condus beat maşina !! Toleranţa zero nu trebuie obligatoriu să fie un efort financiar adiţional considerabil pentru stat. La zeci de mii de infractori... potenţial utili comunităţii româneşti, încă nu se gândeşte nimeni în oligarhia republicană. Toată ţara e plină de jeg, pe întreg cuprinsul spaţiului public, mai ales apele săteşti şi intravilane (la delăsarea noastră latină se mai adugă agravant faptul că ministrul responsabil e taman un ungur, care numai de grija noastră nu poate dormi), dar în mega-şatra republicană nu dai nicăieri de deţinuţi în lanţuri şi salopete portocalii, care să facă, sub un control şi o supraveghere strictă, un serviciu de ordine şi curăţenie, în folosul public, lucru care se întâmplă în SUA spre exemplu. Dar când aţi văzut realizată ultima dată, una bucată idee bună dreaptă şi utilă majorităţii românilor din România?

Orbire

Bisericile din republică par atât de obsedate de scrieri docte, ctitorii şi renovări de imobile (pe care cei de la BOR şi aşa nu le încep cum trebuie şi nici nu le termină ca lumea de peste un deceniu încoace) încât, între 2-3 afaceri, uită de misiunea lor lumească: copii abandonaţi, tineret fără cârmă şi perspective, droguri pe stradă, nefrecventarea cursurilor şcolare, şomeri trădaţi şi deprimaţi căzuţi în alcolism, igrasia speculei, homosexualitate, exploatare sexuală şi mai câte. La o aşa situaţie dramatică ar trebui măsuri (adică muncă) de proporţie măcar din partea clericilor, sau cel putin să vedem unul care tună, fulgeră şi dă cu pumnul în masă în faţa muntelui de ignoranţă şi insolenţă birocratică şi politică a turbocapitalismului românesc care- culmea culmei - nici nu prea indică faptul că ar vrea să scape de miasma neobolşevismului!! (Puţini clerici au înfierat viguros comunismul, puţini dintre ei au expus carenţele şi rătăcirile BOR.) Biserica catolică şi ultimii ei 2 papi au luat poziţie clară faţă de aceste pericole sociale, chiar până şi nebunii laicizanţi criptorepublicani francezi au avut norocul de a avea până la începutul lui 2007 pe un Abbe Pierre printre ei, personalitate forte, un cleric care prin discursul său public şi prin marile lui fapte sociale şi-a luat misiunea sa creştină în serios. La noi nimic! (Un lucru simplu şi elementar: am văzut, de la catolicii unguri până la ortodocşii ruşi diferite şi foarte serioase iniţiative bisericeşti de alimentare publică, gratuită a sărmanilor!) Numai popime oarbă, cu obraji pufoşi, burtihane umflate, bărbi rase după noul canon republican, numai învârteli suspecte, mâna intinsă celui venit fiind aproape invariabil numai cu palma în sus. În diaspora ei nu se sinchisesc de problemele comunitare, nu se integrează în comunităţi ci înţeleg să se grefeze pe acestea, mai ales prin structuri şi programe ridicole sau ciudate, aduse cu valiza din Bucureşti, şi nimeni nu se mai miră aici de faptul că aceste parohii nu uită să fie sistematic gazde generoase şi necritice pentru diferite operaţii republicane. Preoţimea BOR are azi multe în comun cu cea din era coexistenţei socialiste, asta cu toate că aproape tot "personalul" fu primenit cu tineri, care luaţi în parte, par (şi majoritatea chiar sunt) simpatici, oneşti şi capabili; DAR pe pe toată organigrama, în lung şi în lat, nu vei auzi nicicând o notă critică sau măcar o îndoială la adresa politikiei republicane ori note critice la adresa unor intolerabile realităţi româneşti, preoţii aceştia având mereu un discurs mieros pe buze, un discurs foarte plăcut urechilor sistemului republican. Exportul criminalităţii româneşti? După ei nu e! Degradare morală a unor întregi pături sociale din România? Nimic, după ei suntem un popor cu generaţii super-sănătoase, fără sechele postbolşevice! Războaie de agresiune în sprijinul politicii sioniste? Nimic, nicio problemă! BOR de azi coexistă paşnic cu mocirla morală şi falimentul social republican. Dar iată consecinţele!

Demontaj sistematic

Autorităţile republicane nu se sinchisesc în reconstruirea şi consolidarea instituţiei familiei, distrusă de propagandă şi politica economică a ultimilor 50 de ani. Familiile din România sunt în marea majoritate precare sau complect distruse, iar cele rămase în picioare nu au nici cea mai mică asemănare cu familiile din occident, care au coeziune, sunt bine d.p.d.v. material, au Credinţă (nu credeţi balivernele cu bisericile goale de aici, uitaţi-vă la bisericile adevărat goale din România), au etică, cultivă şi promovează princiipii, încearcă să inspire idealism, au respect faţă de profesionalism şi nu puţine dintre ele au angajament social la toate nivelurile de vârstă, lucruri practic inexistente în romaniada republicană (e grau să numeşti altfel România, asta dacă ştii ce era, ce ştia, şi ce putea România antebolşevică) unde şmecheria, "descurcatul" şi strecuratul cu orice preţ sunt singurele principii funcţionale date de bune din tată în fiu. Astfel azi nici cuvântul de Domn, Doamnă, sau calificativul Dumneavoastră nu mai au vreo corespondenţă în viaţa ...reală, din România omului nou de tip socialisto-capitalist, peste care a trecut urgia revoluţiei bolşevice.

Un cerc vicios cu consecinţe grave

Azi pentru occidentali, România cu instituţiile ei, nu numai că nu mai este credibilă, pentru ei e terminată ca stat, fiind cel mult un fel de enormă întreprindere de plasare a produselor sau serviciilor lor care nu sunt vandabile sau concurenţiale în altă parte **; DAR, occidentalii, cu toate că râd condescendent de noi, dau buluc exact ca... ţiganii la portofelul românilor, după principiul "românii sunt de rahat, dar banii lor n-au miros" (întrebaţi-vă aici de trei ori de ce şi mai ales cui foloseşte un leu tare, care ucide iniţiativa şi locurile de muncă din România dar îmbogăţeşte liftele). Aşa că românaşii adormiţi cumpără în neştire aceste Fiaturi, Volkswagenuri, Audiuri, asigurări americane volatile, petrol românesc vândut austriecilor care ni-l revând de 100 de ori mai scump, sau simple creme franţuzeşti, în mod tragicomic finanţându-şi astfel singuri propaganda antiromânească, şi furându-şi singuri căciula, deoarece banii daţi străinului pleacă, şi îi sărăcesc şi mai mult cei mulţi şi sărmani, care nu vor avea altă soartă decât emigrarea sau mizeria republicană. Asta deoarece milioane de oameni sunt azi disperaţi şi văd pur şi simplu că în România nu mai pot supravieţui.
Ultimul grad de debilitate, rezultat urât al proverbialei prostii româneşti, la care se adună trădarea evidentă şi sistematică venită din partea administraţiei republicane, al cărei comportament, chiar dacă inacceptabil, mai poate fi înţeles deoarece puţini dintre conducătorii reali ai instituţiilor cheie sunt românii veritabili!! Un cerc vicios al prostiei şi incompetenţei actualelor generaţii, un cerc vicios probabil fatal României.

Dar atenţie, numai pentru că politicienii şi birocraţii din romaniadă nu sunt capabili în a controla situaţia socială şi economică, asta nu înseamnă că politicieni şi grupurile de interes occidentale nu-şi vor sufleca mânecile pentru a rezolva chestiunea. Mulţi români vor rămâne cu gura căscată când vor primi pe masă, din vest, foaia de parcurs care nu le va permite nici măcar o replică (pentru a câta oară în istoria noastră?).

Problema e gravă, o arată şi această selecţie de titluri actuale din presa republicană. Numai la citirea lor începi să te gândeşti cât de insolente şi incompetente trebuie să fie acele instituţii republicane care au produs sute de mii de oameni disperaţi şi au tolerat in extremis asemenea elemente antisociale.

Titluri:
- In Paris au inceput operatiunile de expulzare a romilor (Azi aici rrom şi român e unul şi acelaşi lucru! NR)
- O tabara de romi din Milano a fost distrusa de un incendiu
- Romanii vor sa primeasca mai usor dreptul de munca in Spania
- Romanii nu mai au nevoie de vize pentru Brazilia (mare brânză! NR)
- Grecia: Doi romani arestati sub acuzatia ca ar fi calauzit imigranti
- Spania: Roman ranit grav dupa ciocnirea a doua camioane
- Spania este ingrijorata de exodul romanilor din Italia
- Roman falsificator, condamnat in SUA (o fi făcut încă buletine de vot pentru Bush? NR)
- Costica Argint nu mai este urmarit de Interpol
- Spania: Roman arestat pentru posesia a 20 kg de cocaina
- Inchisoare pentru politistii spanioli care au torturat un roman
- Romanii construiesc "la negru" vila unui ministru ungar
- 300.000 de romani muncesc ilegal in Spania
- Un roman, arestat pentru agresarea a doi politisti spanioli
- Zece romani vor fi extradati luni, pe Aeroportul "Henri Coanda"
- Spania: 100 de romani, evacuati dintr-o cladire abandonata
- Trei romani, arestati la granita dintre Mexic si SUA (după valul de ilegali mexicani iată vin şi românii! NR)
- Grup de tâlhari români arestat în Noua Zeelandă (mâna prostiei şi imoralităţii republicane e foarte lungă...)
- Român, condamnat la 20 de ani de inchisoare in Italia.
(În special pentru gardienii mocirlei republicane menţionez că e vorba numai de titluri ale presei din România, ale căror autori -altfel ca în apus- nu sunt deci susceptibili de reacţii prea vehemente la aspectele româneşti)

-------------------------------------------------------------------------------
* Noi cei activi în exilul politic, mai nou sau mai vechi, suntem indezirabili şi din 1989 suntem ţinuţi sistematic la distanţă de către sistemul de la Bucureşti, asta cu toate că am avea voinţa şi capacităţile necesare de a schimba multe în România. Deci cu mahării voştri de azi (care fiţi siguri că nici ei n-au consumat salam cu soia) trebuie să vă descurcaţi în toate chestiunile voastre vitale, dar nu-i aşa: fiecare neam îşi merită conducătorii pe care îî are!!!
** De multe ori occidentalii nici nu au produs aceste bunuri, ei fiind simpli intermediari, un fel de bişniţari planetari îndeobşte cu produse chinezeşti indiene, vietnameze, pentru un profit lejer dar foarte urât, făcut pe spinarea sărmanilor fără faţă, nume şi drepturi. Leul tare ar sugera că inflaţia este aproape cu zero în romaniadă, dar lucrul acesta este fictiv, spirala urcătoare a preţurilor -în lei ŞI în valută - o simţiţi zi de zi, pe propria piele. Deci cui serveşte în final leul tare promovat de Banca "Naţională" (controlată azi direct de reţeaua Rothschild-Rockerfeller) politică monetară complice cu oligarhia din Guvern şi Preşedenţie? Preşul Băsescu a medaliat în 2007 întreaga conducere BNR pentru "meritele" ei, dar nimeni nu s-a întrebat încă despre micul detaliu: În favoarea cui la urma urmei??
*** Rudolf Steiner este acuzat şi demolat actualmente de o parte a preoţimii noastre ortodoxe -în general de orientare BOR- pe motivul că ar fi un neosincretist, un adept al rozicrucianismului francmason de orientare OTO. OK. Să nuanţăm un pic. Steiner fu un om care - la fel ca alt punct dominant de reper sublim pe nume Rene Descartes- nu a negat niciodată Creştinismul, el s-a folosit liber de capacităţile sale intelectuale atât pentru a şti, precum acesta s-a folosit de capacităţile sale umane în laboriosul proces al cunoaşterii. A şti şi a cunoaşte sunt 2 naturi diferite, 2 faţete ale condiţiei umane, înrudite dar nu egale. Drumul cunoaşterii nu poate fi decât mistic. Da, Steiner fu un gnostic -comparabil cu un alt mare întemeietor de şcoli, marele Haşdeu- dar el nu a vrut să fondeze şcoli de proseliţi, nu a propus o educaţie ideologică, una filosofică sau o anume amprentă religioasă, drumul către aceste importante decizii fiind lăsat părinţilor. Steiner s-a distanţat clar de ocultismul de care este acuzat în sistemul educaţional propus de el. Citiţi prelegerile sale adresate profesorilor. Personal nu văd unde sunt ereziile care pot argumenta demolarea sa, poate în afara invidiei provenită dintr-o suspectă castă de clerici ortodocşi care -cu toate că trăiesc în est- sunt supuşi 24/24 h mecanislmelor sociale, politice şi culturale apusene, mecanisme pe care nu le pricep şi deci nu le pot controla şi influenţa. Faptul însă că formule de educaţie steineriană sunt testate actualmente în clase paralele din scolile publice de stat din România, arată că suntem în faţa unui potenţial pedagogic serios, şi că nu toţi responsabilii sunt atinşi de orbire şi invidie. Metodele folosite de el în procesul cunoaşterii pot fi criticate, metodele noi bazate pe creativitate, imaginaţie, antimaterialism şi inteligenţă emoţională, care sunt unele dintre principiile steineriene propuse pentru educarea tineretului sunt un alt lucru, unul total diferit. Steiner a avut -ca tot omul om- o evoluţie spirituală şi profesională, care poate duce sau poate trece prin rătăciri din anumite puncte de vedere. Amestecatul lucrurilor de-a valma este de înţeles numai la o anumită pătură socială, dar devine foarte suspect la nivelul unuei discuţii intelectuale. Steiner fu un original, un croitor de noi drumuri care a stiut să păstreze atât rigoarea ştiinţifică - asta până acolo unde pătrunderea în dimensiuni subtile şi imateriale te poate lăsa- precum şi o ţinută morală impecabilă. Da, el a fost un catolic care s-a îndepărtat de practicile catolicismului, dar câţi dintre actualii ortodocşi români din România nu s-au îndepărtat de rădăcinile ortodoxe, fără a avea însă nici un fel de utilitate publică, nicio producţie de orice fel?! Aţi văzut câte nuanţe au citaţiile metafizice ale lui Eminescu!? Care popă pofteşte să ne zică ceva despre Eminescu să ridice mâna sus...
Ceea ce deranjează pe mulţi clerici nu este ceeea ce Rudolf Steiner a făcut personal ci ceea ce el ne propune concret, faptul că Steiner nu ne propune o educaţie publică care duce spre omul ciuntit, spre omul ciopârţit şi adaptat unui sistem, spoliat de multe capacităţi şi puteri pe care Dumnezeu i le-a dat la Creaţie. Educaţia noastră publică de azi este încă cea a omului ciuntit, abrutizat, materialist, debusolat, fără puterea unei judecăţi individuale sau a unui comportament social etic. Să lum din Steiner ceea ce este bun, nimic mai mult nimic mai puţin! Steiner, personal, nu a dus niciodată lipsă de inamici puternici, mai ales de soiul celor care au instaurat sisteme sociale bazate pe constrângere, cenzură şi terorism intelectual, lucru care vrea să zică ceva. Fără dorinţa de a polemiza cu acei salariaţi BOR care interpreteză textele biblice, unii având argumente serioase, trebuie spus că Steiner a deschis noi perspective şi noi drumuri de sensibilizare şi educare, probate şi instituţionalizate prin şcolile Waldorf, pe când criticii ortodocşi, după o foarte lungă perioadă inertă de ruşinoasă coexistenţă şi colaborare abominabilă cu sistemul comunist, unde de educaţia lor s-a ocupat temeinic sistemul bolşevic, nu au produs şi nici nu ne propun azi, soluţii fezabile de educaţie generală aşa cum fac spre exemplu catolicii, care nici ei nu-l văd cu ochi prea buni pe Rudolf Steiner; clericii ortodocşi simt că au carenţe de tot felul, că legitimitatea, capacităţile şi onestitatea multora dintre ei constituie un capitol foarte spinos, chiar şi prestaţia profesorilor ortodocşi din clasele şcolilor republicane fiind submediocră, dată fiind moralitatea şi cunoştinţele biblice şubrede ale învăţăceilor români care ne ies pe porţi. Spiritul demolator e greu de înţeles în asemenea context. O educaţie generală românească de calitate -inclusiv una de natură autentic creştină, aşa cum o vrem- nu s-ar manifesta azi prin hoardele de infractori fără căpătâi care au invadat apusul.

 

Motto: "pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice" Nikola Tesla

MARELE SAVANT Nicolae Tesla (Nikola Tesla, 1856-1943), considerat de canalul Discovery ca fiind unul dintre "cei mai mari 100 de americani", este geniul sub care stă dezvoltarea actuală a omenirii. El a fost un mare vizionar, multe din ideile sale nefiind înţelese nici astăzi şi constituind o permanentă sursă de dispută între marile puteri.
Ciudatele schimbări de climă şi cutremure care s-au constatat în ultima vreme sunt considerate rezultatul unor aparate care au la bază descoperirile acestui mare inventator. Tesla a ajuns la concluzia că vremea ar putea fi controlată cu ajutorul energiei electrice. In primavara lui 1898, Tesla demonstreaza public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. De numele său se leagă celebrul experiment Philadelphya şi primul contact cu alte civilizaţii, savantul recepţionând din spaţiu un semnal radio repetat. Pentru această descoperire a fost ridiculizat de contemporani.

Continuare articol

Un om nou în fruntea unei mari instituţii cu tradiţie şi geutate, convertită de bolşevici în 1948* la republicanism şi subjugată azi intereselor politico-economice

Înalt Prea Sfintia sa Mitropolitul Daniel al Moldovei - pe numele mirean Dan Ilie Ciobotea - este noul Patriarh al BOR. Acesta a învins cu 95 de voturi pentru, în alegerile din 13. 09 a.c. pe favoritul iniţial, ÎPS Bartolemeu Anania (Cluj-Napoca, 65 voturi) şi s-a poziţionat deasemenea înaintea candidatului cu cele mai slabe şanse de izbândă PS Ioan (Harghita şi Covasna) . Alegerile au fost organizate de către Colegiul Electoral Bisericesc, alcătuit atât din ierarhi cât si laici (printre aceştia fiind şi parteneri de afaceri ai PS Daniel), votul fiind secret. Sfantul Sinod este organul bisericesc care a desemnat pe cei 3 candidaţii care au putut lua parte la aceste alegeri.

Prea Fericitul Daniel (56) este considerat, ba chiar lăudat, ca fiind un reformator, lucru care se ştie ce înseamnă de fapt în ziua de azi, mai ales dacă se iau în considerare suspiciunile repetate şi pronunţate, cu privire la legăturile lui Daniel cu cercurile masonice.

Este Patriarhul BOR Daniel o poamă din pepiniera
bolşevică de cadre securiste ?...

Dar cine este PF Daniel? Noul Patriarh este o persoană relativ tânără şi dinamică. Acesta a studiat la Strasbourg/Franţa şi la Freiburg /RFG având, mai apoi, pentru un timp, rezidenţa în Elveţia, unde s-a ocupat pentru aproape 3 ani de aspectele ecumenismului în cadrul Institutului Ecumenic din Bossey (Ahhh, ecumenismul, tema preferată a apostolilor noii ordini mondiale!). Toate acestea fiind înainte de 1989 ne dă nu numai nouă, celor din exil, foarte mult de gândit... dar presupusele legături ale lui Daniel cu serviciul bolşevic de Securitate nu au putut fi (încă?) dovedite, unii comentatori explicând însă aceasta, prin faptul că dosarul D-lui Ciobotea ar fi fost distrus cu intenţie, prin ardere, exact pe data de 23.12.1989. (Vezi alăturat declaraţia fratelui Ghiţă, care se simte frustrat de faptul că actualul Patriarh l-ar fi deposedat în mod ilicit de partea lui de moştenire).

... sau un mason infiltrat în elitele republicane?

Interesant de menţionat este faptul că un -ca întotdeauna mic dar inimos- grup de ortodocşi români, a demonstrat în faţa Palatului Patriarhiei, loc în care urmau a se ţine alegerile. Când ai nevoie de ea nu este nicăieri, însă de data aceasta poliţia republicană a apărut cu promptitudine la faţa locului efectuând imediat arestări printre cei prezenţi. Pe bannerul afişat de către demonstranţii paşnici stătea scris: "Fără masonerie la Patriarhie!". Se vede însă foarte clar că democraţia şi Creştinismul sunt mai repede nişte simple principii decât realităţi palpabile republicane. Este PF Daniel un înnoitor care va aduce BOR mai aproape de Isus Christos şi de omul de rând sau va fi acesta mai repede un "reformator" mason care va (re)închina biserica noastră satanei (spiritul afacerist, împreună cu împletirea destinelor BOR împreună cu foarte... lumeştile structuri republicane -chiar guvernamentale- fiind cel mai rapid drum spre pierzania şi inultilitatea raţiunii de a fi a BOR; a se vedea în acest context experienţele dureroase, dar pilduitoare, ale Bisericii Catolice în cazul "institutului" IOR, a cazului Banca Ambrosiano, Sindona, Calvi şi masonii italieni din loja Propaganda Due)?!??
Greu de prezis direcţia "schimbării", cert este faptul că Daniel doreşte schimbarea încă din 1990, pe când consilierul patriarhal şi directorul Sectorului de Teologie Contemporană si Dialog Ecumenic, pe atunci simplul şi preaumilul Ciobotea, a făcut parte din efemerul (nici un an) Grup de Reflecţie pentru Reînnoirea Bisericii...; dar cum din 1989-2007 absolut toate instituţiile republicane, dar şi viaţa economică, socială şi cea culturală au fost puternic influenţate de practicile materialiste şi de ideologia satanistă a masoneriei, perspectivele BOR rămân foarte incerte, pentru a nu zice chiar sumbre. Sperăm din toată inima să ne înşelăm!

Doamne ajută!

* !948 a avut loc cea de a doua mare lovitură împotriva BOR prin asasinarea Patriarhului monarhist şi antibolşevic Nicodim Munteanu pe data de 27.02.1948 şi implantarea comunistului republican Justinian Marina, a cărui moştenire este adânc înrădăcinată în structurile actualei instituţii (cu unele inexplicabile dar sublime excepţii prezente pe toată durata celor 60 de ani, trecuţi de atunci). Prima mare lovitură împotriva BOR a fost cea dată de masonul Al. Ioan Cuza, prin secularizarea averilor bisericeşti.